Sankt-Antonius-Kapelle, Dominikanergasse 5, 86150 Augsburg , Bundesrepublik Deutschland Tel. +49 (0)157 838 497 69, info@parohia-augsburg.de
 

Locașurile de cult și Sfinții lor

Sfântul Archidiacon Ștefan, patronul parohiei noastre

    • Sfântul Arhidiacon Ștefan era evreu de neam și a trăit în Ierusalim. Sfinții Apostoli au ales 7 bărbați tari în credința pentru a fi diaconi – slujitori la adunarile primilor creștini. Ștefan era cel mai de seama dintre aceștia. Prigonit de evrei și acuzat că hulește și strică Legea, el a arătat, cu dovezi din Scripturi, că Legea se împlinește prin Hristos, Mesia cel anunțat de profeți. Scos afară din cetate, Sf.Arhidiacon Ștefan a fost lapidat (ucis cu pietre) in anul 33, deschizând astfel lungul șir al mucenicilor (martirilor) creștini.
      In Faptele Apostolilor s-au consemnat cuvântarea și martirajul său (cap. 7). In pragul lapidării, el a avut vedenia cerurilor deschise și a Fiului Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar când pietrele îl covârșeau, el a strigat cu glas mare: „Doamne, Iisuse, primește duhul meu!“, pentru ca apoi, căzut în genunchi, să-și dea duhul zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!“.

Biserica St. Gallus (Galluskirche)

... este construită în jurul anului 900 pe ruinele templului Mercur care se presupune că exista aici în perioada romană. Hramul i se datorează episcopului din acea vreme Adalbero, care avea strânse relații cu manăstira St.Gallen din Elveția. Nepotul acestuia, Ulrich care la rândul său a fost episcop de Augsburg (Sf.Ulrich), a rămas în contact strâns cu mănăstirea St.Gallen. În anul 969 acesta a construit lângă biserică o obște de maici, Ellensind fiind prima stareță și se presupune că este înmormântată în Galluskirche.
Conform scrierilor, a fost sfințită de însuși Papa Leo al-IX-lea în anul 1051.
Distrusă în perioada reformațiunii, Galluskirche este refăcută în 1589 în stil renascentist, stil care predomină și astăzi interiorul.Ramâne mănăstire de maici pâna la secularizare în anul 1803.
După secularizare, bisericuța care pâna atunci aparținea de mănăstirea St.Stephan, în urma unei noi organizari, va aparține de Domul din Augsburg (cu hramul Sfânta Fecioara Maria).
Dupa distrugera bisericii St.Stephan (1944), toate slujbele s-au ținut în micuța bisericuță St.Gallus.
La Galluskirche s-au facut renovări în ultimii ani. Actualmente se țin slujbe doar cu elevii și studenții de la mănăstirea St.Stephan.
Deasemenea este data și publicului larg spre vizitare.

Biserica St.Gallus

Sfântul Gallus



Sfântul Gallus, propovăduitor deseamă în Țara Cantoanelor

"Născut in jurul anului 550, probabil în Irlanda, Sfântul Gallus a înființat o mănăstire pe locul unde mai târziu s-a dezvoltat orașul St.Gallen. El este patronul Episcopiei Catolice din orașul St.Gallen, dar și a orașului, căruia i-a dat numele. Este pomenit de către ortodocși anual pe data de 16 octombrie."
Sf.Gallus ca misionar lupta împotriva practicilor păgâne care mai persistau la o parte din populația de pe teritoriul Elveției și Austriei. A predicat în limba latină și limba localnicilor. La o vârstă înaintată și-a construit sihastrie și și-a dedicat viața întru totul lui Dumnezeu. Sf.Gallus a murit la vârsta de 95 de ani la
16 octombrie. Este înmormântat la sihastria de la Steinach (astazi așezare monahala St.Gallen )Elveția. Conform celei mai vechi biografi, după trecerea sa la neființa ar fi săvârșit și câteva minuni.

Bibliografie: "Pe urmele sfinților din apus"
(Sfântul Gallus, propovaduitor de seamă în Țara Cantoanelor)
Autor: Pr. Alexandru Nan

Sankt Antoniuskapelle


Sankt-Antoniu-Kapelle este o mică capelă din Dominikanergasse, care împreună cu fosta fundație Sankt Antoniuspfründe (azil pentru sărmani) formează un ansamblu architectonic în stil baroc. Pentru a se deosebi de capela Sankt Antonius de Padua din Haustetten i se mai spune pe scurt Antoniuskapelle.
Sankt-Antonius-Kapelle este închinată Sfântului Anton Eremitul (Pusnicul), patronul săracilor și datează din sec.al-XV-lea. Deși în exterior nu atrage atenția căci poarta de intrare nu iese în evidența, interiorul, în stil Rokoko, surprinde prin luminozitate, fiind deasemenea singura biserică din Augsburg al cărei interior nu a suferit nici o modificare din perioada Rokoko și până astăzi.
Povestea capelei
În anul 1410, primarul orașului, Lorenz Egen de Argon, în drum spre liturghia de dimineața, urcând străduța Butzenbergle a dat peste trupul neînsuflețit al unuei slugi, care a fost alungată de stapân pentru că era bolnavă. Încă în timpul slujbei a luat hotărârea de a înființa un azil pentru sărmani. Chiar în acel an a început construcția capelei și a azilui, în care a găzduit și îngrijit 12 bătrâni săraci, și care s-a încheiat în anul 1411. Ctitorul era la acea vreme unul dintre cei mai bogați oameni din Augsburg.
Fiul acestuia, Petru de Argon, a organizat și a extins așezământul, care mai există și în ziua de astazi, investind o suma importanta de bani cu scop caritativ pentru nevoile spitalului și a înoită capela.
În perioada Reformațiunii, Antoniuskapelle a trecut la evanghelici, însă în anul 1589 a redevenit catolică. Încă din acel an s-au făcut și modificări esențiale.
În anul 1746 capela va fi reînzestrată, pictată și redecorată în stilul epocii, Rokoko. Finanțarea a fost preluată de administratorul orașului din acea vreme Johannes Holzapfel.
În anul 1813, Antoniuskapelle intra în proprietatea orașului și va fi rar folosită.
Între anii 1988 și 1990 urmează o restaurare completa (astfel sau descoperit picturi murale care datează din anul 1445), inclusiv băncile și portalul de la intrare au fost reînoite.

Informații preluate din infoportalul Augsburgwiki

Sfântul Anton Eremitul (Pusnicul)

Conform relatărilor cronicarului Eusebius din Caesarea, sfântul Anton s-a născut în anul 251 în Egipt. A murit în anul 356, la vârsta de 105 ani. Părinții erau creștini și cu multa avere. La vârsta de 20 (dupa unii la 18 ani)ramâne orfan și trebuie singur să administreze avera și să grijească de sora lui mai mică.
La biserică asculta cu drag învățăturile lui Iisus. Un asfel de cuvânt din Evanghelia lui Matei i-a schimbat radical viața: ”Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi.„ (19,21) sau ”Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.„ (6,34)
Asfel el și-a vândut averea, iar pe sora lui a lăsat-o spre îngrijire unor femei care trăiau sub jurământ în feciorie.
Tânarul se retrage în pustie și trăiește ascetic, la început împreuna cu alți asceți mai apoi se retrage întro grotă. Aici se înbolnavește și este îngrijit de un prieten. După însănătoșire se retrage în deșert, la malul Nilului intro baza militară romană părăsită. Aici va trăi mulți ani în singurătate. Conform tradiției, în deșert i-a aparut satana sub diferite infățișări. Odata sub aspectul unor feciore frumoase, altă dată a fost atacat și lovit cu coarnele, mușcat și zgâriat de ghiare, trântit de pereți, tras și târât de păr, aruncat prin aer sau în flăcări. Credința lui putrnică ia dat însă tărie, putând să reziste tuturor acestor încercări. Douăzeci de ani mai târziu Anton se reîntoarce în lume. Trupește este neschimbat, însă ființa lui era învăluită întro aura divină și era pătrunsă de taina Duhului Sfănt.
Revenit printre oameni își dedică viața ajutând săracii și bolnavii. În anul 311 merge la Alexandria unde vine în ajutor creștinilor care sunt urmariți de Împaratul Maximus.
Mai apoi se retrage întro groată la Marea Roșie. Aici este căutat de tot mai mulți oameni. Unii îi cer sfatul, bolnavii cer sâ-i vindece. Asceții și pustnicii vor să învețe din experiența lui. Tot mai mulți tineri se adună în jurul lui și rămân în preajma lui. Astfel apar primele forme de mănăstire. Sf. Anton este considerat „Tatăl monahismului”. Monahismul lui se bazeaza pe asceză și singurătate.
Sf.Anton este cinstit începând din sec. al-V-lea. Moaștele lui au tecut pe la Alexandria apoi la Constantinopol ca o mare parte din ele să ajungă în diferite ținuturi ale Franței. Asfel în anul 1089 ajung la mănăstirea La-Motte-aux-Bois unde a fost înfințat ordinul Antoniților iar mai târziu localitatea și-a schimbat numele în St-Antoine-l'Abbaye.
Sf.Anton este reprezentat iconografic cu un toiag și un porc. Porcul este văzut ca simbol al încercărilor prin care a trecut în pustie. Sf.Anton este cosiderat și ocrotitor al animalelor. Pe vremuri, unele localități și în special Austria, un porc „Porcul lui Sf.Anton” era crescut de comunitate, avea clopoței la gât și înainte de Crăciun sau de ziua sfânului era tăiat iar carnea împărțită săracilor.
Sf.Anton se cinstește la 17 ianuarie.

Sursa: Wikipedia; Ökumenisches Heiligenlexikon; Sankt Antonius mit dem Schwein